Ziua Națională Muntelui a fost instituită în anul 2002, prin Hotărârea Guvernului nr. 715, adoptată în contextul Anului Internațional al Muntelui. Alegerea datei de 14 septembrie nu este întâmplătoare. Ea marchează, în calendarul pastoral tradițional al Carpaților României, perioada încheierii pășunatului anual și a coborârii turmelor de la munte.

În același timp, 14 septembrie este, în calendarul creștin ortodox, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, una dintre marile sărbători ale creștinătății. Suprapunerea acestor repere conferă zilei o puternică încărcătură simbolică: credința, muntele și ritmul tradițional al vieții pastorale se întâlnesc într-o dată care, de secole, marchează trecerea de la vara pastorală spre perioada de toamnă și pregătirea pentru iarnă.

Muntele înseamnă mai mult decât un teritoriu!

Pentru România, muntele nu reprezintă doar relief sau peisaj. Zona montană este un spațiu viu, modelat de-a lungul generațiilor prin relația dintre om și natură. Agricultura montană, păstoritul, pădurile, meșteșugurile, gastronomia, arhitectura tradițională, obiceiurile și comunitățile locale formează împreună o adevărată civilizație a muntelui.

Păstoritul are un loc aparte în această moștenire. Timp de secole, deplasarea sezonieră a animalelor și utilizarea pajiștilor montane au influențat nu doar economia gospodăriilor, ci și peisajele, biodiversitatea, gastronomia și identitatea culturală a numeroase comunități din Carpați.

Din această perspectivă, 14 septembrie poate fi privită și ca o zi de recunoaștere a celor care continuă să lucreze muntele: fermieri, crescători de animale, silvicultori, antreprenori, meșteșugari și familii care păstrează vii comunitățile montane.

De la tradiție la provocările prezentului.

La mai bine de două decenii de la instituirea Zilei Muntelui, motivele pentru care România are nevoie de o zi dedicată muntelui sunt poate mai actuale ca oricând:

- Depopularea și îmbătrânirea populației, plecarea tinerilor, accesul dificil la servicii publice, infrastructura insuficientă, schimbările climatice, presiunile asupra biodiversității, dificultățile agriculturii montane și valorificarea încă redusă a produselor și resurselor locale sunt provocări care necesită politici adaptate specificului acestor teritorii;

- În același timp, muntele oferă României resurse și oportunități extraordinare: hrană de calitate, biodiversitate, apă, păduri, energie, patrimoniu cultural, turism responsabil și comunități care dețin cunoștințe și practici acumulate de-a lungul generațiilor.

De aceea, dezvoltarea muntelui nu poate însemna doar conservare și nici doar exploatarea resurselor. Este nevoie de un echilibru între protejarea patrimoniului natural, dezvoltarea economiei locale și asigurarea unor condiții de viață care să le permită oamenilor să rămână în comunitățile lor.

Dreptul de a rămâne – și oportunitatea de a reveni.

Viitorul zonei montane este strâns legat de capacitatea comunităților de a le oferi locuitorilor, în special tinerilor, posibilitatea reală de a-și construi un viitor acasă. „Dreptul de a rămâne” trebuie să însemne acces la educație, servicii publice, locuri de muncă, conectivitate, locuire și oportunități economice. În același timp, trebuie să vorbim și despre oportunitatea de a reveni: tinerii care pleacă pentru studii, formare sau experiență profesională trebuie să poată găsi motive și condiții pentru a se întoarce, a investi și a-și întemeia o familie în comunitățile din care provin.

Aceasta este una dintre marile provocări ale muntelui românesc în următoarele decenii: transformarea patrimoniului și resurselor sale într-o bază pentru o economie modernă, competitivă și durabilă, fără pierderea identității care face aceste teritorii unice.

14 septembrie – o zi pentru oamenii muntelui!

Pentru noi cei din Forumul Montan din România și Asociația Națională pentru Devoltare Rurală și Montană "ROMONTANA" - Ziua Națională a Muntelui trebuie să rămână mai mult decât o dată simbolică în calendar, fiind un prilej de a aduce muntele în centrul dezbaterii publice și de a reafirma faptul că viitorul Carpaților românești depinde, înainte de toate, de viitorul comunităților care îi locuiesc.

Astăzi îi celebrăm pe cei care cresc animale pe pășunile montane, pe cei care lucrează pământul, păstrează tradițiile, dezvoltă afaceri locale, protejează natura, educă noile generații și aleg să își construiască viața la munte.

Pentru că muntele nu înseamnă doar peisaj.

Muntele înseamnă oameni, comunități, patrimoniu și viitor.

La mulți ani muntelui românesc și tuturor celor care îi dau viață!